Bombonelele sperantei

            Istoria romanilor pare sa se repete mai repede decat s-ar fi asteptat chiar si cei mai optimisti dintre nostalgicii Epocii de Aur. Urmasii politici ai acelor vremuri, aparent apuse, s-au gasit si se gasesc din plin in structurile de conducere ale principalelor partide politice din ultimele decenii, unii ocupand scaune importante in Parlament sau in Guvern. Dar si urmasii proletari ai vremurilor de trista amintire, dar vesele, se gasesc parca perfect conservati dupa atatea decenii de comunism si post-comunism. Si atunci, si acum, puterea politica avea si are nevoie de asa-numitele „sindicate” spre a-si putea legitima masurile prin mimarea consultarii populare sau sociale.

           Ca atat de multe alte forme fara fond, si sindicatele din vremea Comunismului reprezentau aproape orice altceva, numai ceea ce ar fi trebuit sa fie nu prea erau. In anii ’70, asa-numitele sindicate repartizau membrilor lor mult-visatele, pe atunci, butelii de aragaz. Comitetele sindicale, prea ocupate cu listele de prioritati sociale, uitau sa mai si observe in ce conditii lucrau muncitorii si cum erau platiti, nemaivorbind de ceea ce puteau cumpara cu banii pe care ii primeau. Spre sfarsitul acestei perioade, dar mai ales in anii ’80, sindicatele reprezentau back-office-ul puterii politice a regimului Ceausescu, unde liderii de sindicat erau mana-n-mana cu secretarii de partid, cu totii scoliti cu mult timp inainte pentru a deveni politruci de incredere ai regimului. Iar la sindicat se faceau alte liste. Pentru apartamente, pentru televizoare, frigidere, covoare… Nici vorba de cea mai mica rezistenta pe care sindicatele romanesti sa o fi opus regimului comunist. Nici vorba de Solidaritatea sindicala cu care polonezii, spre exemplu, infruntau regimul comunist, determinandu-i prabusirea… Romanii mimau dragostea de patrie, partid si popor, de fapt, pentru marele conducator. Sindicatele noastre dadeau romanilor mult asteptatele bombonele, cu care reuseau sa-i faca sa digere mai bine amaraciunea dictaturii. Iar romanii se bucurau.

               O data cu caderea lui Nicolae Ceausescu, partidele politice emanate din Revolutia si Reforma succesorului acestuia Ion Iliescu, altfel un batranel foarte simpatizat de bunicute, au copiat si ele reteta succesului si au oferit romanilor nenumarate bombonele politice, pentru a le face mai usoare timpurile.